car_in_colour_

Şi ce dacă a venit toamna?

Nu mă voi întrista, s-o creadă ea că mă va cuprinde şi pe mine în febra ei!

Eu ştiu că nu mă agreează; ea vrea să îmi răpească zâmbetul şi să îmi usuce sufletul cum a făcut-o cu frunzele!

Ei bine, Doamna Toamnă, află de la mine că nici mie nu îmi place de tine! Cine te crezi ca să vii să aduci ploaie în loc de soare? Nori în locul cerului senin? Îţi place să vezi cum ne scoatem paltoanele şi le îmbrăcăm morocănoşi în fiecare dimineaţă; cum rămânem fideli umbrelelor negre şi cum îţi sufli vântul prin toate colţurile fericirii noastre!
Ca să vezi, eu am curajul să te sfidez!
Mie îmi place când îţi cerni ploaia! Îmi place să ţopăi prin bălţi  şi să gust picăturile reci de ploaie; îmi ascund umbrela, nu am nevoie de ea!
Nici anul ăsta nu mi-am cumpărat un palton şi ştii de ce?
Pentru că nu îţi simt răceala! Rămân placidă în faţa rafalelor tale de vânt!
Poate că pielea mi se face buburuză, de multe ori trupul nu mă ascultă, dar sufletul îmi este la fel de cald ca vara!
Vreau să pleci cât mai repede! Să nu crezi că ai vreun drept asupra viselor mele sau că îţi stă în putere să mă demoralizezi!
Muzica nu va înceta niciodată să cânte şi eu nu voi fi nicicând mai senină decât acum!
Să plouă, să moară natura, să fie frig!
Din septembrie până în noiembrie mă îmbrac gros, dar nu voi lăsa nici un zâmbet să mi se usuce!
Aşteaptă şi vei vedea, Domnă Toamnă!