Încă puţin şi se termină cu viaţa mea de liceean… nu ştiu dacă sunt în mod neapărat tristă, dar nici nu-mi şade bine în postura mea de student imaginar purtând mapa gri şi mergând la cursuri întortocheate cu program prelungit…
Ştiu, da, ştiu că viaţa de student e una plină de nopţi petrecute în cămin (asta dacă prinzi loc, în caz contrar poţi sta în chirie cu 230 de lei pe lună sau “în gazdă”, într-o garsonieră mizeră alături de un bătrân senil – foarte îmbietor dealtfel :| ), visând la băiatul din căminul D care vine în căminul C doar ca să te vadă pe tine… e o viaţă plină de vise amăgitoare care nu fac decât să îţi creeze un caracter de om dement în singurătatea sa arzătoare!
Sau poţi să “pierzi” nopţile învăţând pentru sesiune, cheltuind un munte de bani pentru cafea, consumându-ţi nervii şi energia, pierzându-ţi personalitatea, devenind un sclav al societăţii şi al sistemului facultativ corupt!
Că tot am adus vorba de ” corupt”, ar fi mai uşor să plătesc examenele din buzunarul lu’ tata, să conduc maşina de lux ” împrumutată” din Germania şi să urmăresc bieţii studenţi, unii cum îşi trăiesc viaţa cu decibeli în urechi, alţii ciulindu-le la profesori.
Take it easy… cu o minte strălucită, sau cel puţin modic peste media de inteligenţă adolescentină, aş putea să mă privez de toate aceste “lux-uri” pe care facultatea le implică, să stau cu mica în apartamentul nostru, să iau 336-le până la facultate, la cursurile zilnice şi să ajung un jurnalist adevărat…
Doamne, ce simplu e totul!